UBB era să rămână fără sediul administrativ situat pe strada IC Brătianu din centrul municipiului Cluj-Napoca. Clădirea a fost cerută în instanță de Jelen Tivadar Karolyne, fiica contelui Banffy Miklos. Judecătorii nu au contestat faptul că Jelen nu ar fi avut dreptul să primească înapoi imobilul, dar au motivat că pretențiile ei au fost făcute prea târziu. Spre deosebire de acest proces, reamintim că magistrații clujeni au dispus, fără să clipească, retrocedarea în natură a unor imobile din Muzeul de Artă Cluj-Napoca.
JELEN TIVADAR KAROLYNE este, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 51/2015 eliberat de SPN Napoca Lex Cluj-Napoca, unica fiică și moștenitoare a contelui dr. Banffy Miklos.
În baza dreptului de moștenitor ea a cerut să i se restituie clădirea de pe strada IC Brătianu nr 14, unde are sediul administrativ Universitatea Babeș Bolyai (UBB). Solicitarea ei nu a făcut obiectul unui proces de retrocedare, ea invocând legile exproprierii. Așteptarea ei era ca statul să exproprieze Universitatea Babeș-Bolyai din sediul administrativ și să i-o dea înapoi.
Pe vremea comuniștilor, imobilul a fost expropriat de la Banffy Miklos în baza Decretului nr.106/1948 și a Decretului nr.266/1948 și a fost transcris în CF 7626 sub nr top 603 în favoarea Statului Român și dat în folosința Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca.
În momentul de față, suprafaţa terenului este de 1.733,00 mp, suprafaţa construită de 1.483,00 mp, iar suprafaţa utilă de 2.177,00 mp.
Jelen a pierdut procesul pentru că, în opinia judecătorilor, este vorba despre un imobil preluat înaintea datei de 22 decembrie 1989. Iar acordarea de măsuri reparatorii se putea face în condițiile legilor speciale de reparație adoptate după anul 1989, respectiv Legea nr. 10/2001.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau acordarea de măsuri compensatorii se pot face doar în condițiile acestei legi, nemaifiind admisibila nici o acțiune în justiție.
”În condițiile în care imobilul obiect al cererii de chemare în judecată a fost preluat în proprietatea statului anterior intrării anului 1989, respectiv în anul 1949, obiectul litigiului cădea sub incidența Legii nr.10/2001, astfel că pentru obținerea de despăgubiri, reclamanta trebuia să urmeze procedura administrativă și judiciară reglementată de acest act normativ”, se arată în motivarea dosarului.
Cu alte cuvinte, chiar dacă ea este moștenitoarea directă a averii contelui Banffy, judecătorii i-au respins solicitările pentru că a greșit legea în baza căreia a formulat cererea și, pe deasupra, acest lucru a fost făcut prea târziu.
Sentința a rămas definitivă prin decizia Curții de Apel Cluj care poate fi accesată AICI.
Nu este prima cerere de retrocedare pe care JELEN TIVADAR KAROLYNE o pierde în instanțele clujene. A mai cerut aproximativ 200 de hectare de pădure şi teren și cetatea Bologa, tot în baza calității de moștenitor a contelui Banffy, însă instanțele din Huedin și Cluj-Napoca i-au respins de fiecare dată cererile. În dosarele respective, femeia are notat domiciliul în Maroc.
Terenurile au fost expropriate de la moşierii maghiari după Unirea din 1918. Pentru stingerea litigiilor dintre statul român şi nobilii maghiari s-a format Tribunalul Arbitral Româno-Maghiar de la Paris. Plăţile despăgubirilor stabilite de acest tribunal se făceau din Fondul Agrar, fond deschis de România la o bancă din Elveţia. Conform documentelor de arhivă din Ardeal, au fost expropriaţi 367 de nobili maghiari.
Cetatea Bologa
Cetatea a fost atestată documentar pentru prima dată la începutul anilor 1300. Motivul principal pentru care Cetatea Bologa a fost ridicată are legătură cu interesele strategice ale regelui Carol Robert de Anjou în relaţia cu nobilimea transilvăneană rebelă, cu care a şi intrat în război între anii 1315 şi 1324, se arată pe portalul descoperalocuri.ro. Datorită noii cetăţi, el a putut nu numai să îşi deschidă un drum strategic spre inima Transilvaniei dar şi să evite vechiul Drum al sării, dominat în bună parte de adversarii săi. În 1399, Cetatea Bologa este oferită ca dar domnitorului muntean Mircea cel Bătrân, alături de cetatea Branului, în semn de apreciere pentru implicarea sa în lupta împotriva Imperiului Otoman. Însă adevărata importanţă a acestei fortificaţii s-a evidenţiat două secole mai târziu când ea a ajuns în centrul luptelor dintre transilvăneni şi armata imperială hapsburgică.
În secolul XVII, cetatea a devenit din nou un punct strategic în momentul în care forţele otomane au încercat să treacă prin defileul Crişului Repede, fiind respinse de garnizoana staţionată în cetate, aşa cum s-a întâmplat şi ulterior în mai multe rânduri. De fapt, atât de deranjantă s-a dovedit Cetatea Bologa încât în 1669, sultanul de la acea vreme a ordonat distrugerea ei. În timpul luptelor de eliberare conduse de Francisc Rakoczi al II-lea între 1703 şi 1711, Cetatea Bologa a fost aruncată în aer de susţinătorii imperiului pentru a nu fi cucerită de adversari. În urma acestui act distructiv, doar turnul principal şi o parte din ziduri au rămas în picioare. Iar ma târziu, când în 1910 au încept lucrări parţiale de restaurare ce au vizat doar donjonul, acesta a primit un acoperiş nou, care din păcate s-a distrus datorită lipsei de îngrijire a locului, arată sursa citată.
