Primăria Cluj-Napoca intenționează să denumească o stradă din oraș după savantul român Nicolae Paulescu. Strada respectivă se află în cadrul Parcului Industrial Tetarom I. De numele Paulescu se leagă o serie de controverse prin faptul că a fost antisemit și a antrenat mișcările legionare. El a fost unul și unul dintre savanții care au descoperit insulina.
Motivele Primăriei Cluj pentru ca o stradă să poarte numele savantului constau în faptul că „moştenirea unor oameni ca Nicolae Paulescu nu pot fi rezumate de nici o civilizaţie matură la opiniile politice ale acestora, valoarea lor ca oameni de ştiinţă fiind recunoscută la nivel internaţional”, dar şi că atribuirea numelui lui Paulescu nu încalcă Ordonanţa 31/2002, privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război”.
În replică, Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului a transmis că „atribuirea numelui antisemitului Nicolae C. Paulescu unei străzi din Cluj va constitui nu numai încălcarea legii care interzice reabilitarea şi promovarea Miscarii Legionare ci şi încălcarea angajamentelor de combatere a antisemitismului în România, asumate de Guvernul României la nivel internaţional. (…)
Paulescu a creat de asemenea, Liga Naţional Creştină şi fost un membru “marcant” al Mişcării Legionare, el fiind unul dintre principalii educatori şi apărători ai asasinului Corneliu Zelea Codreanu. Că membru al Senatului Legionar, Nicolae C. Paulescu şi-a exprimat deschis şi fără nici o reţinere, ura să primitivă faţă de “jidanii” care, pentru el, valorau nu mai mult decât nişte “păduchi”, aşa cum obişnuia să ne numească pe noi, evreii”, se arată în scrisoarea Centrului adresată Primăriei Cluj-Napoca.
Pe 23 iulie 1921, în cadrul sesiunii Societăţii de Biologie, Nicolae Paulescu a expus în patru comunicări rezultatele muncii sale de cercetare. El a găsit în interiorul pancreasului un produs activ antidiabetic, pe care el l-a numit pancreină, substanţă ce este este cunoscută ca fiind insulina. Descoperirea ce ar fi trebuit să aducă faimă cercetătorului român a fost publicată în august 1921 în publicaţia de specialitate Archives Internationales de Physiologie, revistă care apărea simultan în Franţa şi Belgia. Un an mai târziu, Paulescu primea de la Ministerul Industriilor şi Comerţului din România brevetul de invenţie Pancreina si procedura fabricatiei sale.În acest act oficial se preciza:„Dau acest nume substanţei active descoperite de mine în extractul de pancreas. Această substanţă are proprietatea remarcabilă ca, atunci când este injectată unui animal diabetic, să producă o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a hiperglicemiei…” şi „Pentru ca pancreina să fie întrebuintată cu folos în tratamentul diabetului la om, ea trebuie să fie preparată în mari cantităti, ceea ce necesita un mare capital. Revendic inventiunea produsului organic pancreanina, care, injectată în sânge, produce o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a simptomelor diabetului”.
În 1969, lui Paulescu i-au fost recunoscute meritele de către profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreşedinte al Fundaţiei Nobel, pentru descoperirea insulinei. Paulescu nu apucă să se bucure de recunoştinţa internaţională, el încetând din viaţă pe 19 iulie 1931. În 1990, el este numit post mortem membru al Academiei Române.
