Ioana Pelehatăi este reporter, critic de teatru și traducător. A relizat o recenzie despre cartea Vioricăi Dăncilă, iar concluzia este una de zile mari: ”Cartea este…”, dar mai bine citiți textul întreg pentru ca totul să fie cât mai clar.

M-am apucat de cartea asta cu mare entuziasm, în speranța că o să fie rost de scăndăluț și amuzament cringe în paginile ei. Scăndăluțul e dezamăgitor: în 120(!) de pagini de interviu la aproape 30 de lei, Viorica Dăncilă își acuză detractorii din PSD, Marcel Ciolacu și Paul Stănescu, de faptul c-au săpat-o și-i semi ia apărarea lui Liviu Dragnea (pe sistemul „a greșit, dar a și făcut; s-a schimbat; l-au mințit” etc.). Deci nimic nou acolo.

Cât despre motive de râs, ele se regăsesc mai degrabă în introducerea cărții semnate de jurnalista Marga(reta) Nițu. (Se semnează cu ambele nume, unul pentru coperta I, altul pentru coperta IV.) Las o mostră mai jos:

„Am cunoscut-o pe Viorica Dăncilă-candidat, când bătea străzile pietruite din Videle, într-o pufoaică roșie, cumpărată din târg. (…) 

Mi-a venit ideea acestui dialog cu doamna, cum îi ziceam noi, la câteva luni după alegeri. I-am trimis un mesaj și m-a sunat imediat.

M-a chemat la ea, să mai stăm de vorbă. Surpriza a fost uluitoare. M-am pieptănat frumos, mi-a luat ceva să-mi aleg pantofii… Nu știam dacă merg la birou sau acasă.

Cum să te cocoți pe tocuri ca o zuză în vizită la prim-ministru acasă?! Nu se face. Mi-am tras niște blugi, opincile cele mai bune, am luat două cutii de ecleruri de la Victoriei și multe argumente să o conving că trebuie să dăm drumul acestui proiect.

Ajung la numărul 4, bâjbăi un pic, trec de filtrele necesare, urc cu liftul la etaj, sun la ușă și apare în cadrul ușii, fosta mea șefă cu papuci de casă mov și motanul Naf Naf în brațe.”

Cartea în sine e de o plictiseală atroce. Introducerea spumoasă e urmată un interviu anost, în care Dăncilă repetă câte a făcut pentru țară, cum a fost debarcată de inamici, ce politician popular, onest și muncitor este ea – pe scurt, exact narațiunea oficială din timpul mandatului și a scandalului renunțării sale la guvernare, pe care autoarea-intervievatoare nu se obosește s-o combată. În mod evident, nu e ăsta scopul unei cărți subintitulată „Partea ei de adevăr”. Urmează apoi biografia personajului, discursuri susținute de Dăncilă și alte figuri politice, un pomelnic de realizări ale guvernului Dăncilă și niște zeci de poze cu doamna VD dând mâna cu Erdogan, Macron, Junkers, Papa ș.a..

Miza plicticos de previzibilă e ca doamna Dăncilă să fluture din nou stindardul identității de gen. Aici o să fac câteva precizări. Nu am niciun dubiu că femeile din politica românească sunt supuse unor duble standarde. Sunt incomparabil mai des criticate decât bărbații pentru alegeri vestimentare și de stil. Sunt penalizate pentru scăpări de exprimare, fără ca detractorii să țină cont de presiunea în plus care acționează asupra unei femei expuse public, într-un domeniu hipermasculinizat, cum e scena politică mioritică. Sunt suspectate că au pus mâna pe putere în moduri imorale. („A cui nevastă e asta? Cui i-a supt-o? A, l-a pupat în cur pe șefu’, normal că a ajuns aici.”) 

Dincolo de asta, și de faptul că susțin utilitatea cotelor de gen, ăsta nu-i un text de analiză politică – sunt filolog, nu politolog. Așa că iată o mini-cronică a cărții despre fosta doamnă prim-ministru, sub forma unui platouaș consistent de exprimări nefericite, perle și alte delicii.

Sublinierile din textele citate îmi aparțin. Am cules atent fiecare fragment, astfel încât o să dai peste o grămadă de erori de ortografie și punctuație. Erori gramaticale din partea doamnei Dăncilă nu prea apar, dar e ironic, nu?, să încerci să speli imaginea unui om politic acuzat de stângăcii în exprimare – și să nu ai un minimum de atenție la propriile tale greșeli, ca autor. Editori de carte în căutare de job, s-ar putea ca Marga Nițu să aibă nevoie de serviciile voastre.

Marga Nițu, punând întrebările care contează

Jurnalista, la pagina 20 a cărții: 

„Câte broșe aveți?
Am, cred, vreo 60-70 de broșe. Nu sunt toate de firmă.”

10 august: A fost sau n-a fost? 

„Culmea este că oamenii erau acolo, cu toate că guvernul condus de mine lua decizii bune, în favoarea lor.”

Doar că ei, ca proștii, nu-și dădeau seama.

Dosarul „Trofeul calității în diplomație”

„(…) cred că noi trebuie să avem relații diplomatice cu toate statele lumii, bineînțeles bazate pe respect reciproc.”

„Mi-a spus că sunt singurul premier care a arătat o sinceritate debordantă, ceea ce a generat încredere.” (Despre întâlnirile cu președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan)

„Rezultatele vizitelor mele au fost vizibile: au fost mai multe investiții în România, am deschis exporturile pentru carnea de oaie (…)”

VIORICA DĂNCILĂ ȘI RECEP TAYYIP ERDOĞAN. FOTOGRAFIE DE KAYHAN OZER / ANADOLU AGENCY VIA MEDIAFAX FOTO

Categoria „S-a furat, dar s-a și postat, vânat, șprițat”

„PSD-ului i s-au lipit și niște etichete, de care pare că nu se poate debarasa. (…) baroni locali, corupție…lucruri care au rămas în memoria oamenilor. Chiar dacă aceste lucruri nu sunt tocmai adevărate. S-au întipărit aceste șabloane de gândire și cred că ele au fost scoase mereu în prim plan, la momentele oportune(…)”

„Mi-au reproșat la un moment dat că nu pot conduce acest partid, pentru că multe dintre decizii se iau la un șpriț, la o vânătoare, iar eu nu pot participa la astfel de evenimente. (…) Sunt din Teleorman, dar nu am fost niciodată la Belina. Dar au fost liderii de acum ai partidului…știm, episoadele de pescuit și vânătoare, pe care ei le neagă acum!!”

„La ultimul congres al partidului (n.a. august 2020) am văzut atâta aroganță și fățărnicie. M-au dezamăgit! Ei erau salvatorii partidului, erau perfecți. Oare?!”

Subcategoria „Dăncilă dezlănțuită”

„L-ați văzut pe Stănescu Paul în vreun interviu capabil să lege două cuvinte?! În rest, se pricepe foarte bine la agricultură. Nu, nu glumesc. Afacerile lui în agricultură au devenit prospere, mai ales de când a ajuns ministru al dezvoltării.”

„Toate partidele au lideri cu notorietate, care au ce să spună. Ciolacu ce poate să spună? Că n-a făcut până la 30 de ani nimic? (…) PSD a fost partid care a mers întotdeauna pe comunicarea proiectelor și rezultatelor. Dar Ciolacu nu poate face asta, pentru că nu s-a desprins încă de desenele animate.”

„Eu înțeleg, Marcel Ciolacu nu a avut o meserie. Nu vreau să fiu răutăcioasă. Dar el nu și-a profesat niciodată meseria. „Politician” nu este o meserie. (…) Singura lui meserie este certificatul de revoluționar, pe lângă o facultate neacreditată. Și cred că trebuie să-și dea și doctoratul în Modul în care îi poți săpa pe alții în propriul interes.”

„PSD nu merge într-o direcție bună. (…) Vom vedea aceleași ieșiri publice caraghisose (sic) ale lui Ciolacu.”

„La ei, reforma este doar când scriu un mesaj frumos pe facebook.”

„Sunt în stare de orice. E o gașcă la conducerea acestui partid. Și măcar dacă o făceau elegant. Dar Ciolacu nu poate mai mult. (…) A intrat pe ușa din spate în politica mare și, probabil, tot pe acolo o va și părăsi.”

Așa, d-na Dăncilă, ziceți-i de dulce, că le ziceți bine ca la pensionul de fete Choisy-Mangâru, circa 1878.

Cu toate astea, intriga se complică…

„Ei au realizat că Viorica Dăncilă – prim-ministru este foarte greu de dat la o parte. Am primit, imediat după moțiune un mesaj din partea lui Marcel Ciolacu, în care îmi scria că îi pare rău că nu a fost alături de mine în acea perioadă. (…)”

Și mesajul absolut înduioșător (dacă n-am ști șobolănelile personajelor implicate):

„Sărumâna! Am să fac câteva ieșiri pt că mi tot cer. Mă bucur să te am lângă mine. Trebuia să mă bați să stăm împreună și eu să insist. A fost o greșeală mare. Mergem înainte!!”

Dincolo de faptul că dublarea semnului de exclamare pare mare trend în PSD, sincer, o invidiez pe d-na Dăncilă pentru mesajul atât de pasional. Am câțiva foști care n-ar fi reușit să mimeze atât de credibil implicarea în relație. Dar și el tot șarpe se dovedește a fi, în cele din urmă.

„[După alegerile prezidențiale, Marcel Ciolacu] A venit la mine acasă, unde a jucat o piesă de teatru foarte proastă, mi-a spus cu lacrimi în ochi că îi pare foarte rău de tot ceea ce s-a întâmplat.

I-am făcut și un ceai de fructi (sic) pentru că părea foarte afectat.”

„[Ciolacu] este un om care are cultul personalității, cu o construcție comunistă, care acceptă doar laudele, nu și criticile.”

„(…) Ciolacu omul care mai mult plângea să-l las în funcție, care spunea că se va consulta cu mine pe orice?!”

Sunt mult mai multe diatribe adresate actualului lider PSD în carte, dar cred că ai prins ideea. D-na Dăncilă e cam supy pe dl. Marcel.

Categoria „Din fântâna teleormăneană a gândirii politice”

„Considerați drept eșec rezultatul Vioricăi Dăncilă la alegerile prezidențiale?

Nu, nu este un eșec. Sigur, nu este o victorie, lucrul este clar!

„S-au legat de anumite greșeli, pe care recunosc că le-am făcut. Sub presiune, și cel mai abil jucător greșește… Cred că, important este să nu greșim în deciziile pe care le luăm.”

„Nu m-a deranjat că s-au legat de greșelile mele gramaticale sau de stângăciile de protocol… de multe ori eram ajutată de alții… aceste lucruri nu m-au deranjat, pentru că am văzut că ei le-au făcut înzecit. Sunt politicieni de la vârf care nu pot duce o idee cap-coadă, își îngustează ochii când vorbesc, pentru că nu pot, efectiv, să se concentreze. Nu pot susține un interviu de o oră. Nu au cunoștințe pe probleme europene. Eu nu-i acuz că fac greșeli gramaticale, presiunea este foarte mare, știu. Însă, ei nu trebuie să greșească față de oameni!”

„Consider că cel care spune adevărul îți este prieten, cel care încearcă să îți ascundă adevărul și care îți arată că ești foarte bun, însă, în realitate lucrurile nu merg bine, nu sunt persoane de încredere.”

Despre propria guvernare:

„(…) au fost doi ani cu calamități, pe care nu le aveam prevăzute în buget (…)”

„Am văzut că o parte dintre votanți noștri au plecat către AUR.” 

Șoc, groază, cine s-ar fi așteptat? De ce s-o fi întâmplat asta? Doamna ex-premier zice că prea a făcut Marcel Ciolacu panaramă golănească pe internet în campanie. Nu suficient de golănească, nu suficient de panaramă, dacă e să ne luăm după ascensiunea meteorică a doamnei Șoșoacă, ex-AUR, pe scena politică. 

„Eu speram să ajungem la o polaritate, așa cum este în Statele Unite, un partid mare de stânga, un partid mare de dreapta…”

Râd în *părinții fondatori ai Statelor Unite*. Altminteri, dacă Ludovic Orban o fi Trump și d-na Dăncilă Obama, te las pe tine să apreciezi.

„Îmi doresc un partid viu (…) Oameni buni, teritoriul contează!! Trebuie să țineți cont de oamenii din teritoriu!!”

Nu că n-ar avea dreptate cu mersul pe teren. Doar că, după alegerile prezidențiale, am niște dubii apropo de procentul de votanți care-și mai doresc un PSD viu sau unul căruia să-i cânte Sf. Prohod.

„(…) premierul Viorica Dăncilă a avut un stăpân?
Da. Stăpânul meu poate fi numit poporul român sau țara.”

Am plâns.

Categoria „Jeana nu e moartă, Jeana se transformă”

„(…) am știut că speranțele multor femei din România, poate, sunt legate de modul în care eu mă raportez la îndeplinirea obiectivelor acestei funcții și probabil că multe femei din România vor fi pe urmă promovate sau nu, în funcție de felul în care prima femeie premier își va exercita atribuțiile.”

Despre funcția de premier:

„Mi-am dat seama de importanța funcției, nu sunt un om inconștient (…)”

„Am avut multe femei de partea mea. eu am ajutat toti primarii, indiferent de culoarea politica. Eu am considerat ca tara trebuie să se dezvolte. Primarii sunt cei care guvernează localitățile în care sunt aleși.” Uau. Habar. Nu. Aveam.

„Spun că Viorica Dăncilă e ca un pui de găină, timidă, fricoasă, cu toate că am dat dovadă de putere mult mai mult decât oamenii de stat. Ba mai mult, Viorica Dăncilă s-a luptat în campanie cu șase bărbați de stat. A fost nevoie să se unească șase oameni pentru a o da la o parte Viorica Dăncilă (sic).”

„Hai să ne uităm și la alți premieri și lideri ai României! Unii și-au dat demisia la cel mai mic hop, pe facebook, alții au cedat, au leșinat pentru că au fost jigniți… Viorica Dăncilă a fost jignită, Viorica Dăncilă s-a confruntat cu provocări pe care alții nu le-au avut, dar niciodată nu a dat dovadă de un moment de slăbiciune. Viorica Dăncilă a fost criticată în permanență.

Categoria „Liviu Dragnea, te iubim, că ca tine nu găsim”

„Nu era vina mea, de fapt, nu era vina nimănui că nu a putut să devină prim-ministru.”

Nici măcar a lui sau a faptelor penale pe care le-a comis.

„Un om foarte exigent și foarte apreciat, cel puțin în județ. Când spunea un lucru, știai că poți să ai încredere în cuvântul lui. Iar când nu era de acord cu ceva, acel lucru nu se întâmpla.”

„Târziu s-a schimbat. Cred că a fost și acea frustrare a faptului că și-a dorit să fie premier și nu a putut să acceadă în această funcție. Sunt convinsă că, probabil, dacă era premierul României și președintele partidului, situația era alta.”

La fel de convinși suntem și noi cu toții. Îți dai seama cum ar fi fost cu Dragnea premier acum, în pandemie? Mă cuprind fiori doar când mă gândesc.

„Viorica Dăncilă a avut curajul să vorbească cu Liviu Dragnea despre lucrurile care îi convin sau nu îi convin, și cred că la un moment dat el a apreciat acest lucru. Dar oamenii care, în fața lui Liviu Dragnea îi dădeau mereu dreptate, că era bine sau nu, oamenii care se lingușeau pe lângă Liviu Dragnea sunt aceiași care s-au lingușit și pe lângă Viorica Dăncilă și care se lingușesc, acum, pe lângă Marcel Ciolacu. (…) Au vorbit despre Viorica Dăncilă că este o marionetă sau mi-a spus Paul Stănescu faptul că eu sunt atașată de imaginea lui Liviu Dragnea. Păi, nu Viorica Dăncilă a fost la vânătoare, Paul Stănescu a fost. Nu Viorica Dăncilă a fost la șprițuri cu gașca.”

„Dacă Viorica Dăncilă avea o problemă de imagine aceea era că venea din același județ cu Liviu Dragnea, dar era curată și fără vulnerabilități pe parte de corupție. Iar asta îi scotea din minți.”

„Știu că mulți i-au spus că Viorica Dăncilă este un dușman al său, că Viorica Dăncilă a trădat. Nu, Viorica Dăncilă nu a trădat, nu are trădarea în sânge…”

Categoria „Me, Myself, and I”

Poate tema recurentă a cărții e faptul că d-na Dăncilă se referă adesea la ea însăși folosind persoana a III-a. Cel mai probabil e doar un manierism. Că, altfel, ar mai fi și alte tipuri de explicații, dintr-o sferă ceva mai sumbră.

„Viorica Dăncilă este vinovată pe justiție, cu toate că Viorica Dăncilă nu a luat nicio măsură pe justiție, așa cum a făcut Sorin Grindeanu.”

„Ei nu puteau să o schimbe pe Viorica Dăncilă din funcția de președinte al partidului. Și ei voiau partidul. Atât!

„Viorica Dăncilă nu este omul lingușitor și manevrabil. Viorica Dăncilă a fost mereu de partea adevărului și nu a minciunii, iar acest lucru nu le-a convenit. Au bătut moneda atâta timp pe «imaginea mea negativă». Este eronat. Eu nu am o imagine negativă. Eu ies și acum pe stradă cu fruntea sus și ascult oameni care-mi spun că le este rușine cu actuala conducere a partidului.”

Concluzii?

Cartea e proastă, n-o cumpăra nici măcar dacă speri să te distrezi. Pentru o tipicară a gramaticii (eu), e chiar crâncenă, mai ales spre final, când pare că tipa care semnează redactarea și-a băgat picioarele și a plecat acasă. O înțeleg. Și eu mă simt epuizată, acum că am scris de atâtea ori „Viorica Dăncilă” într-un singur text. Mă duc să-mi clătesc ideologia feministă și de stânga cu niște texte despre Jacinda Ardern și Alexandria Ocasio Cortez. Ceea ce îți doresc și ție. (preluare vice.ro)