Ministerul Justiţiei condus de Cătălin Predoiu a propus un nou proiect pentru adoptarea unei legi care să îi tragă la raspundere pe magistraţii care emit hotărâri judecătoreşti greşite. Conform unui comunicat emis de Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, acest proiect a fost propus şi vechii conduceri a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) dar negocierile pentru adoptarea unei astfel de legi nu au avut nici o finalitate. Din cauza modului în care unii judecători aleg să dea soluţii, numai anul trecut, România a fost condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) şi pusă să plătească 3,6 milioane de euro. 

 

În prezent, răspunderea materială a magistratilor este reglementata prin normele articolului 52 din Constituţia României unde se stipulează că “statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”. Însă, din punct de vedere legal este extrem de greu de dovedit în faţa altui judecător că unul dintre colegii lui a acţionat într-un anume proces cu rea-credinţă şi că vinovatul trebui să răspundă patrimonial.

În urmă cu doi ani, Ministerul Economiei şi Finanţelor a propus un proiect pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, dar la acel moment CSM-ul a respins acest proiect motivând că nu se respectă Constituţia României. Proiectul Ministerului economiei prevedea că dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale se poate exercita numai în cazul în care s-a stabilit, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penala a judecătorului sau procurorului pentru o infracţiune săvârşită în cursul judecării procesului şi dacă această infracţiune este în raport de cauzalitate cu eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii. În cazul în care statul a fost condamnat să plătească despăgubiri ca urmare a producerii unei erori judiciare în procesele penale, hotărârea de condamnare va fi comunicată CSM-ului de către instanţa la care aceasta a rămas irevocabilă, în termen de 30 de zile de la motivare, în vederea stabilirii existenţei relei credinţe sau a gravei neglijenţe. În cazul în care a fost stabilită existenţa relei credinţe sau a gravei neglijenţe în cadrul acţiunii disciplinare, Ministerul Economiei va sesiza organul de urmărire penală competent şi se va constituie parte civilă în cauză, cu suma plătită pentru repararea prejudiciului. De asemenea, proiectul mai prevedea ca termenul de prescripţie pentru exercitarea acţiunii disciplinare, ca urmare a existenţei unei hotărâri prin care se constata o eroarea judiciară, să fie de 5 ani şi va curge de la data săvârşirii abaterii disciplinare. Cu alte cuvinte, în cazul unei sentinţe date cu rea-voinţă sau neglijenţă statul îi face plângere penală judecătorului. 

 

Predoiu fâlfâie un proiect la nasul CSM

 

Cea de-a doua tentativă de implementare a unei legi care să atragă răspunderea judecătorilor şi procurorilor a avut loc la începutul acestui an. Conform lui Cătălin Predoiu, proiectul Ministerului Justiţiei vizează mai mult responsabilizarea magistraţilor.

„Ministerul Justiţiei a elaborat un proiect privind răspunderea magistraţilor; am încercat să avem un consens cu vechiul CSM pe acest proiect, întrucât este un proiect delicat, care trebuie să aibă în spate şi suportul sistemului – este ceea ce eu îmi doresc: să câştig suportul sistemului pentru acest proiect, asa cum l-am câştigat pe cel privind Legea pe mica reformă. Pentru erorile comise cu rea credinţă sau din gravă neglijenţă, există o răspundere a magistratului. În final există o consecinţă şi asupra magistraţilor. În acest an, sper ca România să aibă cel puţin un proiect trimis în Parlament de Ministerul Justiţiei privind responsabilitatea magistraţilor, dacă nu chiar o lege. Proiectul este elaborat. Va trebui să promovăm proiectul, pentru că el este menit, nu să sancţioneze magistratul, în primul rând, ci să-l responsabilizeze şi să-i crească încrederea cetăţeanului în judecător. Atunci când cetăţeanul va şti că are în faţă un magistrat mai responsabilizat, în virtutea acestei legi, va avea o altă încredere. În consecinţă, şi gradul de acceptabilitate a deciziilor instanţelor va fi mai mare. Cetăţeanul se va duce acasă mai împăcat cu soarta, chiar daca a primit o decizie nefavorabilă, şi nu se va gândi să facă noi apeluri prin care să aglomereze alte instanţe, numai pentru că nu are încredere în judecător. Trebuie să recâştigăm încrederea în judecător”, a explicat Predoiu. 

Coincidenţă sau nu, declaraţiile lui ministrului Predoiu, susţinute şi de Traian Băsescu, vin la scurt timp după ce PD-L a blocat, prin cele două contestaţii, activitatea CSM-ului. Astfel, este posibil ca aceste declaraţii să nu fie susţinute, ţinând cont de faptul că până în acest moment, proiectul atragerii răspunderii patrimoniale asupra magistraţilor care emit sentinţe greşite nu este public. 

 

Interpreţii legii

 

Părerile magistraţilor privitoare la acest proiect sunt împărţite. Spre exemplu, în urmă cu doi ani, când acest subiect a fost în vogă prin faptul că CSM-ul de atunci a respins propunerile făcute de Ministerul Economiei, Cristi Danileţ, care acum este unul dintre membrii aleşi ai CSM, considera că există sancţiuni pentru judecători,

“Dacă s-a dat o hotărâre, care a rămas definitivă dar constituie o eroare,  mai întâi trebuie să se obţină o hotărâre de condamnare a judecătorului pentru comiterea unei infracţiuni sau de sancţionare a lui de CSM pentru comiterea  unei abateri disciplinare, pentru o faptă care a generat acea eroare (de ex., sustragerea unor acte din dosar, neanalizarea unor probe definitorii precum cea ADN); apoi se face o acţiune de justiţiabilul păgubit contra statului român, reprezentat de Ministerul Finanţelor. După ce Statul pierde şi despăgubirea e plătită, statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii. Reau-credinţă sau grava neglijenţă se vor demonstra în cursul procesului respectiv. Aceste acţiuni trebuie introduse însă în termenul de un an”, considera magistratul Danileţ.

Judecătoarea Dana Gârbovan consideră că “sunt perfect de acord ca un judecător trebuie să răspundă în caz de eroare grosolană, cum ar fi menţinerea unei persoane în arest pe o perioadă mai mare decât cea legală, nemotivarea hotărârii etc, însă nu sunt de acord cu angajarea răspunderii judecătorului pentru modul în care interpretează legea şi analizează probele, pentru că în acest caz am submina însăşi fundamentul menirii sale. Dacă e adevărat că independenţa presupune responsabilitate, tot atât de adevărat e că linia dintre cele două este extrem de subţire. În ceea ce priveşte condamnările CEDO, o privire atentă arată că acest subiect este de fapt unul pur demagogic. Am văzut prin ziare titluri de genul “Statul român trebuie să plătească despăgubiri de milioane de euro ca urmare a condamnărilor la CEDO”. Cât se poate de fals. Astfel, dacă prima parte este adevărată – statutul trebuie să plătească despăgubiri de milioane de euro – cea de a doua parte este eronată. Condamnările la CEDO – marea lor majoritate- sunt urmarea nerespectării de către stat a obligaţiilor pe care singur şi le-a asumat prin legislaţia internă, de a restitui imobilele preluate abuziv de comunişti sau de a despăgubi efectiv foştii proprietari. Or, acest lucru nu s-a întâmplat. Milioanele de euro sunt despăgubirile datorate de statul român fostilor proprietari şi nu consecinţa unor erori judiciare. Dacă a existat o eroare judiciară ea a constat tocmai în faptul că judecătorul român nu a recunoscut el insuşi direct aceste drepturi, trecând peste legislaţia internă”, este de părere judecătorul clujean.