Spania a legalizat eutanasierea prin recunoașterea dreptului oricărei persoane care îndeplinește cerințele stabilite de a solicita și de a primi serviciul de ajutor la moarte.

Plenul Congresului Deputaților a aprobat joi, 18 martie 2021, Legea organică care reglementează eutanasierea cu 202 voturi pentru, 141 voturi împotrivă și 2 abțineri.

Legea va intra în vigoare la trei luni de la publicarea sa în Monitorul Oficial al Statului (BOE), cu excepția articolului 17, privind crearea și componența comisiilor de garantare și evaluare, care va intra în vigoare a doua zi după publicarea sa.

Inițiativa legislativă care a fost promovată de Grupul Socialist, introduce eutanasierea ca un nou drept individual în sistemul juridic, „la o cerere informată, expresă și repetată a persoanei respective de-a lungul timpului și care se desfășoară într-un context de suferință din cauza unei suferințe incurabile, boală sau afecțiune pe care persoana o experimentează ca fiind inacceptabilă și care nu ar putea fi atenuată prin alte mijloace.”

Modificarea articolului 143 din Codul penal

Acest nou drept implică modificarea secțiunii 4 a articolului 143 din Codul penal și încorporarea unei noi secțiuni 5.

Până în prezent, în Spania este pedepsită cu închisoare fapta de a cauza sau coopera activ cu acte necesare și directe la moartea altuia, prin cererea expresă, gravă și neechivocă a acestuia din urmă, în cazul în care victima suferă de o boală gravă care ar duce în mod necesar la moartea sa sau care ar produce suferințe grave și permanente greu de suportat.

De acum înainte, odată cu aprobarea acestei legi, este reglementată o procedură de acces la o moarte demnă iar asistența la o astfel de moarte a fost dezincriminată.

Cerințe pentru a primi ajutor pentru a muri

Pentru a beneficia de ajutorul pentru a muri, persoana trebuie să îndeplinească toate cerințele stabilite de lege.

Astfel, persoana care solicită asistența la moarte trebuie să aibă cetățenia spaniolă sau reședința legală în Spania mai mult de douăsprezece luni,  să aibă vârsta legală și să fie capabilă și conștientă la momentul depunerii cererii.

De asemenea, persoana trebuie să dețină informații scrise despre procesul medical și diferitele alternative, precum și despre serviciile și beneficiile îngrijirii pentru dependență.

Totodată, mai este necesar:

– să se formuleze voluntar două cereri, la o distanță de cel puțin cincisprezece zile calendaristice;

– persoana să sufere de o boală gravă și incurabilă sau de o afecțiune gravă, cronică și incapacitantă în termenii stabiliți în prezenta lege, certificată de medicul responsabil și

– persoana să își dea consimțământul informat prealabil pentru a primi asistență pentru a muri.

Ce se întâmplă dacă pacientul nu este în deplinătatea facultăților sale și nu își poate da consimțământul liber, voluntar și conștient pentru a face cererile?

În aceste cazuri, atâta timp cât persoana respectivă a semnat anterior un document cu instrucțiuni anticipate, un testament pentru cauză de moarte, dorințe anticipate sau documente echivalente recunoscute legal, furnizarea de ajutor pentru a muri poate fi facilitată în conformitate cu prevederile documentului menționat.

În cazul în care pacientul a desemnat un reprezentant în documentul respectiv, acesta va fi interlocutorul valabil pentru medicul responsabil.

Norma impune crearea unei comisii de garantare și evaluare în fiecare dintre comunitățile autonome, precum și în orașele Ceuta și Melilla. Printre funcțiile acestui organism se numără „verificarea în prealabil și controlul a posteriori a respectării legii și a procedurilor pe care le stabilește”.

Componența fiecărei comisii de garantare și evaluare va fi multidisciplinară și trebuie să aibă un număr minim de șapte membri, inclusiv personal medical, medical auxiliar și juriști.

Comisiile se vor înființa într-o perioadă de trei luni de la intrarea în vigoare a articolului 17, care reglementează crearea și compoziția acestora.

Legea prevede că administrațiile sanitare competente vor permite mecanismele adecvate pentru a asigura o diseminare maximă între profesioniștii din domeniul sănătății și a publicului larg a legii privind eutanasierea. La fel, se vor  disemina în rândul personalului sanitar ipotezele prevăzute în lege cu scopul cunoașterii generale și a aplicăriii sale corecte.

Pe de altă parte, profesioniștii din domeniul sănătății implicați direct în acordarea de ajutor pentru moarte își pot exercita dreptul la obiecție de conștiință, iar administrațiile sanitare trebuie să creeze un registru confidențial al acestor profesioniști care obiectează.

Medicului care tratează pacientul și care depune cererea de asistență la moarte i se permite să acceseze instrucțiunile anticipate ale pacientului sau alte documente echivalente.

Perioada de refuz a acordării ajutorului de moarte se calculează pe zile calendaristice și este de maxim 10 zile, iar raportul medicului consultant care a refuzat acordarea ajutorului se atașează celei de-a doua cereri a pacientului de acordare a ajutorului la moarte.

În plus, este prevăzută o perioadă maximă de douăzeci și patru de ore pentru a comunica pacientului concluziile medicului consultant.