Revolta populației din Kazahstan a dus la creștere prețului uraniului, țara fiind cel mai mare producător de uraniu din lume. Autorităţile din această ţară din Asia Centrală, care produce mai mult de 40% din uraniul din întreaga lume, au întrerupt reţelele de comunicaţii şi au restricţionat călătoriile, în încercarea de a potoli protestele. Kremlinul a anunţat că Rusia şi aliaţii săi vor trimite forţe de menţinere a păcii în ţara central-asiatică.

Experții internaționali explică faptul că scânteia revoluției din Kazahstan este legată și de afacerile dintre Rusia și Kazahstan în domeniul gazelor. Mai precis, Kazahstan exporta în Rusia gazele naturale din uriașele sale rezerve, și apoi importa GPL de la rafinăriile ruse la prețuri mult mai mari. Începutul acestui an a dus la scumpirea GPL pentru că Rusia a exportat în Kazahstan o cantitate mai mică și la prețuri mai mari.

Piața GPL este reglementată în Kazahstan, iar guvernul stabilește o limită de preț pentru GPL în fiecare trimestru. Dar, pe lângă scăderea livrărilor din Rusia și creșterea prețului, a mai existat un factor: un deficit de GPL pe piața internă provocat de exporturile ilegale în țările vecine, unde prețul este mult mai mare.

„Rusia a forțat Kazahstanul să vândă gaz kazah către fabricile rusești unde a fost lichefiat [GPL] și vândut înapoi regiunilor gaziere din Kazahstan cu un preț aproape de monopol. Acest lucru a stârnit proteste. Acum Rusia trimite trupe pentru a înabuși protestele. Dacă aceasta nu este o politică arhi-imperialistă, ce este?”, a comentat pe pagina sa Twitter Sergej Sumlenny, expert specializat pe Europa de Est de la Berlin al Fundației „Heinrich Boell”.

Bazat foarte mult pe resursele sale importante de combustibili fosili, Kazahstanul este un exportator net de energie și produse energetice.

Cu toate acestea, unii rezidenți – din nordul și centrul Kazahstanului – încă nu au acces la gaze din rețea, deoarece rezervele de gaze naturale se află în partea de vest a țării, în timp ce concentrarile de populație sunt în nord, est și sud, iar sistemul de gazoducte intern este subdezvoltat, se arată într-un raport de țară pentru Kazahstan al Agenției Internațională pentru Energie, AIE.

Prin urmare, Kazahstanul se bazează pe importurile de gaze din Rusia și Uzbekistan pentru a satisface cererea internă: un acord de schimb de gaze între Kazahstan și Rusia implică înlocuirea gazului Karachaganak, care a fost furnizat în trecut la Rusia (Orenburg) pentru procesare, cu importuri de gaz din Asia Centrală în sudul țării și gaz rusesc în regiunea Kostanay (nord).

În Kazahstan există 271 de zăcăminte de petrol și 61 de gaze. Peste 90% din rezervele de petrol sunt concentrate în 15 zăcăminte majore, iar aproximativ 70% din rezervele dovedite și probabile de petrol și gaze condensate ale țării se găsesc în cele mai mari cinci zăcăminte (Tengiz, Kashagan, Korolevskoye, Karachaganak și Zhanazhol).

Aproximativ 98% din rezervele de gaze naturale ale Kazahstanului sunt situate în vest, cu 85% concentrate în doar câteva câmpuri mari – Tengiz, Kashagan, Karachaganak, Zhanazhol și Imashevskoye.

Criză anunțată încă din vară

Agenția Reuters scris încă din iulie 2021 despre problema aprovizionării cu GPL în Kazahstan. Exporturile de GPL ale Rusiei scăzuseră, deoarece gigantul rus petrochimic Sibur consumă mai mult combustibil, care este folosit ca materie primă pentru industria petrochimică.

La rândul său, Kazahstanul va avea nevoie de volume suplimentare de GPL când va pune în funcțiune fabrica de polipropilenă a Kazahstan Petrochemical Industries (KPI) la începutul anului 2022, scria Reuters vara trecută.

Cerere crescută de GPL, liberalizare a prețurilor și corupție

În ultimii ani, prețurile scăzute ale gazelor petroliere lichefiate (GPL) au crescut cererea pentru acest produs în Kazahstan, iar cetățenii au început să-și modifice mașinile pentru a funcționa cu GPL.

Deoarece prețurile maxime cu amănuntul și creșterea consumului pe piața internă au dus la pierderi și la deteriorarea condițiilor financiare și economice pentru producătorii de GPL, Ministerul Energiei a intenționat să elimine treptat reglementarea de către stat a prețurilor cu amănuntul. Cu toate acestea, în 2019, reglementarea era încă în vigoare, iar ministrul Energiei a aprobat un preț maxim pentru GPL.

Protestele din Kazahstan au început în orașul Zhanaozen din sud-vestul țării, acolo unde în 2021 prețul mediu pentru un litru de GLP a fost de circa 50 de tenge (11 cenți per litru), iar în decembrie 2021 a ajuns la 80 de tenge (19 cenți), după care pe 1 ianuarie 2022, stațiile PECO au urcat prețul la 27-28 de cenți per litru.

Acest lucru a stârnit furia localnicilor, în condițiile în care 90% din mașinile din acest oraș de 160.000 de locuitori funcționează pe bază de GPL. Revoltele s-au extins rapid și în alte orașe mai ale provinciei Mangistau și apoi în orașele din provincia vecină Aktau.

În aceeași zi în care protestele au luat amploare, pe 2 ianuarie, ministrul kazah al Energiei, Berdibek Kartbaev, a încercat să explice că prețurile au fost fixate de către regimul liberalizat ale piețelor libere și că statul nu va mai putea subvenționa prețul GPL-ului.

„Prețul anterior de aproximativ 60 de tenge (13 cenți) nu va reveni, deoarece costul de producere a GPL este acum de aproximativ 70 până la 85 de tenge (18-20 cenți) pe litru la care se adaugă costuri operaționale și de transport suplimentare”, a spus el.

De la începutul anului, Kazahstanul se confuntă cu proteste masive ce au cuprins toate orașele mari. Demonstranții au luat cu asalt mai multe obictive strategice din Capitală, iar o parte din forțele de ordine fie s-au predat protestarilor, fie au trecut de partea lor. Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), condusă de Rusia, a trimit deja trupe pentru „restabilirea ordinii” în Kazahstan, la cererea președintelui kahaz, Kassym-Jomart Tokaiev.