Prima naţionalizare post-decembristă se pregăteşte să fie pusă în practică. O serie de amendamente, care în momentul de faţă se dicută în cadrul Camerei Deputaţilor, vor prevede ca orice schimbare în cadrul unei societăţi comerciale sau înfiinţarea unei firme să fie taxate de Camerele de Comerţ şi Industrie. Pe lângă îngreunarea birocraţiei, micii şi marii întreprinzători, cei care cotizează cel mai mult la bugetul de stat, vor fi obligaţi să plătească taxe către alte firme. De asemenea, amendamentele discutate prevăd şi obligativitatea ca toate firmele să devină membre ale camerelor de Comerţ şi, implicit, să cotizeze taxele de membru.Legea prin care Oficiile de registru al comerţului au trecut în subordinea Camerelor de comerţ a fost extrem de controversată, ea ajungând şi pe masa judecătorilor Curţii Constituţionale.

 

În urmă cu trei ani, liberalii încercau să puză bazele unui adevărat “şmen naţional”. Sub oblăduirea Guvernului Tăriceanu, s-a încercat trecerea Oficiului Registrului Comerţului din subordinea Ministerului Justiţiei în subordinea Camerelor de Comerţ şi Industrii, care sunt, de fapt, mai multe organizaţii conduse de oameni de afaceri. Pentru că adoptarea acestei legi s-a lovit de un val de refuzuri, eas nu a fost adoptată. Cu toate acestea, anul trecut, un grup de deputaţi (PSD, PNL şi PC) au propus o nouă lege prin care să fie făcută această mutare.În 2009, printre iniţiatori s-au numărat senatorul PC, Dan Voiculescu, enatorul PNL Cristian David , care, coincidenţa face ca acesta să fie şi ginerele preşedintelui Camerei de Comerţ, Mihail Vlasov. De această dată, legea a fost votată în noiembrie 2009 de Camera Deputaţilor, dar a picat la Curtea Constituţională. Astfel, proiectul de lege s-a reîntors în Parlament, iar Senatul a emis un raport negativ la acest proiect de lege. Astfel că, în momentul de faţă, “Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr.335/2007 şi a Legii nr.26/1990 privind registrul comerţului” este dezbătută de membrii Comisiei juridice din cadrul Camerei Deputaţilor.

Pentru ca legea să treacă au fost propuse o serie de amendamente care le face oamenilor de afaceri viaţa şi mai grea. Spre exemplu, dacă ele vor fi aprobate, documentele de înregistrare sau funcţionare a societăţilor s-ar putea depune numai prin Camera de Comerţ, care va trebui să le predea în termen de 48 de ore la Registrul Comertului. De asemenea, orice modificare (adăugarea unor noi obiecte de activitate, retragerea unor asociaţi sau primirea altora, majorare de capital etc) adusă în structura unei societăţi comerciale ar putea fi taxată cu 20 de lei, iar banii nu ar ajunge, ca până acum, în bugetul de stat (bugetul Ministerului Justiţiei), ci în cel al Camerelor de comerţ, care sunt instituţii private. Mai mult, un alt amendament prevede faptul că orice societate înfiinţată sau care se va înfiinţa să se înscrie, obligatoriu, ca făcând parte din Camera de comerţ din judeţul în care societatea este înregistrată.

 

Cine face bani de pe urma comercianţilor

Asupra acestei scimbări de registru, se pare că acţionează concertat. La începutul acestui an, pe fondul crizei, Ministrul Justiţiei, Cristian Predoiu a anunţat că, printr-o schimbare a schemei de personal, peste 500 de posturi au fost restructurate din cadrul Oficiului Naţional de Registru al Comerţului (ONRC). Mai mult, Predoiu a propus Guvernului schimbarea sistemului de înregistrare a societăţilor comerciale la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cu scopul de a nu mai fi implicaţi judecătorii, întrucât la această instituţie sunt blocate numeroase dosare. 

Juristul Mihai V.spune că a avut ocazia să vadă veniturile Camerei de Comerţ şi Industrie Cluj pe vremea când Registrul comerţului era gestionat de această organizaţie, iar principalele venituri proveneau de pe urma activităţii din cadrul Registrului comerţului.

“Desigur, la mijloc sunt foarte mulţi bani, iar sinecurile s-au tot redus. Unde să “lucreze” protejaţii de partid şi de stat, cu ce bani sa facă “delegaţii” pentru propăşirea patriei şi a economiei de piaţă? Desigur că nu cu bani proprii. Interesant este faptul că, personal, am văzut bilanţul Camerei de Comerţ şi Industrie judeţene în anii în care Registrul funcţiona pe lângă Camera de comerţ. Veniturile erau cosmetizate, astfel încât la capitolul “venituri proprii” erau trecute cele obţinute de pe urma comercianţilor. Dacă refăceai capitolele rezulta că veniturile proprii ale Camerei nu reprezentau decât 3-4% din venituri”, explică juristul. Pînă în momentul de faţă, nu s-a stabilit ce parte din fondurile şi veniturile Oficiilor de Registru al Comerţului ar ajunge în conturile Camerelor de Comerţ. ONRC încasează anual în jur de 30 de milioane de euro din taxele de înscriere şi de consultanţă. Instituţia se finanţează în proporţie de 50% din propriile venituri şi orice diminuare a acestora va avea efect asupra instituţiei.Bugetul anul al ONRC este de 60 de milioane de euro, 30 de milioane provin din taxe, iar restul de la Bugetul de stat.

 

PSD şi PNL fac lobby pentru zile mai negre

 

Printre cei care au făcut lobby pentru ca ONRC-urile să fie mutat de la Ministerul Justiţiei se numără fostul ministru pentru IMM-uri, liberalul Ovidiu Silaghi care, la data când făcea aceste diligenţe, încă mai figura pe site-ul Camerei de Comerţ şi Industrie Satu-Mare drept şeful acestei organizatii. 

Şi Constantin Niţă, un alt fost ministru din partea PSD al IMM-urilor, a militat pentru trecerea ONRC-ului la Camera de comerţ. Niţă, deşi s-a aflat în centrul mai multor scandaluri cu privatizări sau afaceri de milioane de euro, nu a fost niciodată anchetat de DNA.

Printre cei care s-au opus acestei decizii se numără membrii Alianţei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR) care consideră că nu există motive care să justifice această măsură. „Susţinem necesitatea menţinerii statutului de instituţie publică a Registrului Comerţului şi dezaprobam trecerea lui la Camera de Comerţ. Registrul Comerţului îndeplineşte un serviciu public cu importanţă deosebită în funcţionarea pieţei interne la nivelul UE, revenindu-i, în mare parte, obligaţia de a pune în practică prevederile directivelor comunitare privind societăţile comerciale. Situaţia actuală asigură aplicarea corespunzătoare a acestor prevederi”, se arata într-un comunicat al ACPR. 

 

”nişte smecheri vor din nou să pună mâna pe banii statului”

“Sa faci o bază de date e o banalitate. Să înregistrezi niste date cu un program în acea bază de date e iar o banalitate. Ce nu e banalitate e să iei taxe de la fime ca să le înregistrezi acolo. Obligativitatea înregistrării este un atribut al statului nu al unor privaţi. Iar taxele trebuie să meargă la stat. E ok asa cum e acum. Înainte, când Registrul comerţului ţinea de Camera de Comerţ era un haos general. Acum nişte smecheri vor din nou să pună mâna pe banii statului şi fac lobby în Parlament”, Mihai V., jurist

 

Resgistrele comerțului – instituții publice

Un studiu recent, realizat de Grefa Tribunalului Comercial din Paris, a relevat faptul ca în 22 de State Membre ale Uniunii Europene registrul comertului este tinut de o institutie publica, doar în doua State Membre optându-se pentru gestionare în sistem cameral, dar si în aceasta situatie, camerele sunt fie institutii publice, fie controlate de o institutie publica. a) în regim de institutie publica, registrul functioneaza în Austria, Bulgaria, Cehia, Estonia, Franta, Germania, Grecia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Slovenia, Polonia, Spania, Ungaria (în subordinea MJ sau a tribunalelor); în Belgia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Malta, Suedia (în subordinea altui minister, de preferinta al economiei sau finantelor); b) în Italia, camerele de comert sunt institutii publice în cadrul administratiei publice locale; c) în Olanda, camerele de comert se afla sub controlul Ministerului Afacerilor Comerciale, care îi si aproba bugetul de venituri si cheltuieli; d) un caz particular este Bulgaria, unde înregistrarea operatorilor economici se face într-un registru tinut de tribunal, dar exista si un registru al comertului, în care înregistrarea este optionala si nu obligatorie, tinut din proprie initiativa de sistemul cameral.