Unul dintre blocurile țeparului imobiliar Traian Onuc, construit pe strada Fabricii nr 65-67, a scăpat de demolare, se arată într-o motivare a instanței clujene. Onuc a fost trimis în judecată în urmă cu mai mulți ani, dar magistrații nu au reușit să dea un verdict până acum. În schimb, Primăria Cluj Napoca a reușit să obțină, în primă instanță, demolarea unuia dintre blocurile lui Onuc. Cu toate acestea, cei care au cumpărat apartamente în blocul respectiv au reușit să anuleze sentința de executare silită și, implicit, de demolare a clădirii.

”Admite apelul formulat de către (locatarii – n.red) , împotriva sentinţei civile nr. 5738/2021 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de 23.07.2021 în dosarul nr. 11514/211/2018, pe care o schimbă în tot. Admite contestaţia la executare, astfel cum a fost aceasta precizată, contestaţie formulată de către contestatorii  (locatarii – n.red) în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, EMIL BOC şi intimatul ONUC TRAIAN (fost Florea Ianson). Anulează executarea silită şi toate actele de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 19/2018 al BEJ Vlad Aurelian Liviu, inclusiv încheierea de încuviinţare a executării silite, nr. 2218/CC/2018 Definitivă”, arată soluția pe scurt a instanței.

Prin dosarul de executare silită se urmărea obligarea pârâtului Traian Onuc la încadrarea lucrărilor de construcţii executate nelegal la imobilul din Cluj-Napoca, str. Fabricii, nr. 65-67, în prevederile autorizaţiei de construire nr. 1355/2012 şi desfiinţarea lucrărilor menţionate în procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 0041569/22.12.2015, lucrări ce constau în extinderea suprafeţei utile a parterului prin închiderea prin zidărie a terasei existente, pe faţada sudică şi extinderea nivelelor parter, etaj 1, etaj 2, etaj 3, pe faţada estică cu cca. 80 mp nivel. Executarea silită a fost demarată în baza titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 8760/2016, pronunţată în dosarul 14138/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care primarul municipiul Cluj-Napoca a pretins şi a obţinut obligarea lui Onuc la desființarea lucrărilor, care nu se puteau realiza din punct de vedere tehnic decât prin demolarea blocului.

”Trebuie menţionat că până la acest moment, în lipsa unui raport de expertiză, nu pot fi determinate unităţile locative afectate de eventualele lucrări de desfiinţare. Astfel, subliniem că la acest moment nu putem determina cu certitudine care sunt unităţile locative care urmează a fi desfiinţate, respectiv care sunt unităţile locative afectate în mod direct de lucrările de desfiinţare, chiar dacă nu se impune în concret desfiinţarea acestora. Ca atare, acest al doilea argument este în măsura să întărească susţinerea subsemnaţilor, potrivit căreia anterior demarării executării silite se impunea efectuarea unui raport de expertiză prin care să fie determinate în concret atât lucrările de desfiinţare ce se impun a fi efectuate, cât şi eventualele riscuri/consecinţe asupra unităţilor locative ale subsemnaţilor.

În acest sens, suntem de părere că, atâta timp cât eventualele lucrări de desfiinţare ar afecta în mod direct unităţile locative ale subsemnaţilor (cele care nu sunt în mod direct supuse desfiinţării), titlul executoriu nu poate fi pus în executare.”, se arată în contestația la executare întocmită de avocatul Alexandru Bogdan Buda – partener la societatea Lăpușan & Partners. 

Acesta a invocat și articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.

Contestatorii domiciliază în imobilul care urmează a fi desfiinţat și nu au avut şi nu au posibilitatea efectivă de a obţine o revizuire a hotărârii de desfiinţarea a construcţiei. Chiar mai mult decât atât, oamenii din bloc nu au avut calitatea de parţi în cadrul dosarului prin care s-a dispus desfiinţarea construcţiilor.

”În contextul în care proporţionalitatea măsurii de desfiinţare a construcţiei nu a fost analizată şi în raport de subsemnaţii, în mod cert executarea silită ce face obiectul dosarului 19/2018 este una nelegală prin prisma încălcării art. 8 din Convenţie.”, se arată în contestație.

”Strict din perspectiva analizării principiului proporționalității măsuri desființării, apreciem că aceasta (măsura) este vădit disproporționată. Astfel, deși nu negăm necesitatea respectării disciplinei în construcții, respectiv a reglementărilor urbanistice, în prezența speță trebuie pus în balanță, pe de-o parte, interesul colectiv, iar pe de altă parte interesele și drepturile individuale ale subsemnaților. Atâta timp cât din titlul executoriu, respectiv din procesul verbal de contravenție care a stat la baza pronunțării hotărârii ce reprezintă titlu executoriu, nu rezultă existența unui pericol concret pentru comunitate – de exemplu posibilitatea reală ca această construcție să se prăbușească sau ca, prin degradarea acesteia, să fie puse în pericol celelalte construcții sau sănătatea și integritatea fizică a altor persoane – nu putem vorbi de caracterul proporțional al măsurii.

Cu alte cuvinte, atunci când sunt puse în balanță, pe de-o parte, interesele colectivității – de-o manieră abstractă și impersonală, iar pe de altă parte,  interesele și drepturile individuale, de-o manieră concretă (posibilitatea reală și cât se poate de concretă de a ne pierde domiciliul/locuința), acestea din urmă ar trebui să prevaleze.

Din aceeași perspectivă poate fi reținută și aplicabilitatea art. 1 din Protocolul 1 la convenție, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.”, se arată în motivele de apel, potrivit clujust.ro.